Liniste .....e liniste in sufletul meu , e liniste pt ca e pustiu? ...e liniste ca a obosit?...sau a amortit?...indiferent de motiv il simt linistit , o liniste sumbra ...la fel ca si linistea de afara ,ploaia care cade marunt ,noroiul care e peste tot ,chiar si in inimile noastre, frigul ...rece ,k si inimile noastre ....ciudat ma contopesc cu vremea de afara, urata ..ar spune alti ,eu o simt aproape , poate pt ca e ca si o gazda pt sufletul meu acum . Linistea si singuratatea imi da putere sa vad ca viata e frumoasa , chiar si atunci cand cei din jur te dezamagesc , poate neintentionat , poate eu astept prea mult de la ei , dar zilele astea mohorate ne dau speranta si dorinta sa ne straduim mai mult . E o liniste urata dar placuta in acelasi timp , simti cum iti relaxeaza fiecare muschi , iti ia greutatea care o simti pe umeri si iti goleste sufletul ..........si te simti liber ......ce n-as da acum pt un salt cu parasuta ....mi-ar da energie si putere pt un an intreg , hmm....ma multumesc pt moment cu un "raliu" pe strazile orasului ,cu muzica in care ma regasesc si poate o tigara.....si apoi sunt pregatita ...din nou. Dar sa ma bucur de linistea care a pus stapanire pe sufletul meu .......k nimic nu e vesnic si nu-ti trebuie mai mult de 0 secunda sa pierzi controlul ..din nou.
O noapte pe munte: de la firul ierbii pân’ la răsărit
-
O noapte pe munte la cort este mai mult decât o aventură spontană, un
bivuac între prietene, este o apropiere de natură, în care de la apus până
la răsărit...
Acum o săptămână
Oare de ce tânjim atât "liniştea"? De fapt chiar dorim linişte? Poate că uneori da … poate uneori o urâm.. dar ea vine şi se aşează acolo la locul ştiut de ea, fără a cere prea mult acceptul. Nu vorbesc de o linişte percepută la pavilionul urechii, aceea nu e linişte e mai corect surzenie. E mai degrabă linişte, un freamăt de pădure biciuită de vânt, o apă-nvolburată a unui râu de munte, de ce nu o mie de mi de valuri izbindu-se de ţărm.... şi câte şi mai câte...
RăspundețiȘtergereDar liniştea ce-o simţi acolo înlăuntru...acel gol ce se face ...sau pe care noi î-l facem tot mai gol.. răsucind în fiecare secundă căte un cuţit în rana încă sângerândă, aceea linişte care doare, care o vrei până la urmă, asemeni unui foc purificator şi din care să revi asemeni une păsări Phonix … e o linişte “Dureros de dulce”(Odă în Metru Antic, M. Eminescu.).
Până nu demult nu reuşeam a înţelege “umple un gol cu un ..alt gol , iar golul nu va mai fi gol… “acum încep să simt că golul de fapt nu mai e… gol , e un gol plin. Şi apoi de ce spunem noi că iarba e verde.. cerul e albastru.. la roşu stăm la verde plecăm.. pentru că avem aceeaşi prismă prin care privim toate acestea. Dar oare folosim cu toţii aceeaşi prismă ? Vedem ceeaşi jumătate a paharului? Cu siguranţă nu . Balanţa, cântarul sau ce o fi, îl avem fiecare pe al lui. Cu o parte albă cu o parte neagră.. depinde doar spre care ne îndreptăm privirea.
“Ganduri de nicaieri
Simt ploaia pe pleoape şi să mă furişez din vise interzise
Nici măcar nu mai ştiu cine sunt, adun sub tâmple fragile
amintiri dintr-o mie de vieţi trăite
fiecare sub aripa unei alte secunde.
Nu ştiu cum, dar dau la o parte
perdele de îndoieli
Nu-ţi face griji,
mai am aripi de frânt
Azi, ca şi ieri…
Somnul vine ca o şoaptă, aş vrea să mă trezesc
nicăieri.”(de undeva de pe net)
O zi minunată.
Multumesc ....sincer nici eu nu as fi putut spune mai bine.....ma bucur sa aflu ca nu sunt singura pe lumea asta cu anumite principii si conceptii .....si apucaturi :)putini inteleg "linistea" noastra ...si putini inteleg ca de fapt e felul nostru de a ne aduna puterile , e felul in care noi ne plangem durerea. Iar cand "linistea " asta ,e o liniste care doare ,mii se aseaza in suflet ....zambesc pt ca stiu ca foarte curand voi avea puterea de a ma ridica , de a lupta din nou ...."Nu-ţi face griji,
RăspundețiȘtergeremai am aripi de frânt".......multumesc mult.