joi, 29 ianuarie 2009

Prieteni dragi ....de departe .

Prieteni dragi ....de departe si totusi foarte aproape de sufletul meu. Am primit azi un mail de la o persoana draga ......e ciudat pt mine sa vad k sunt persoane la care le pasa , sa vad k sunt persoane care isi fac griji pt mine , bine , recunosc ca este pentru prima oara cand impartasesc o parte , o mica parte din ceea ce e in sufletul meu , de obicei ,pt toti cei din jurul meu fac "bine". Dar draga mea ,nu sunt un exemplu si nu sunt de piatra.......hmm ,as vrea sa fiu .......si in final as vrea sa spun k am invatat ceva in viata asta si k nu am facut umbra pamantului degeaba. E impresionant totusi sa vezi ca nu esti singur , desi ,VOI despre care vorbesc , prietenii mei , adevaratii mei prieteni ,voi stiti ca nu am nevoie de ajutor ,sunt prea mandra si prea orgolioasa , dar va iubesc pt ca vreti sa mi-l dati . Si, draga mea imi lipsesti enorm .....departe esti .....si totusi aproape de sufletul meu.

3 comentarii:

  1. trebuie sa ajungi pana la fund ca sa te poti ridica...lasa ca persoanele dragi, cele pe care le alegi tu, sa te ajute sa te ridici si sa construiesti ceva frumos...dar nu in ultimul rand, sprijina-te in cel mai fragil, micut si in acelasi timp cel mai mare si puternic omulet pe care il ai langa tine...e forta de care ai nevoie, e cea mai mare comoara...nu uita ca cine te iubeste cu adevarat iti este a laturi fara nici un interes, fara a-ti reprosa niciodata nimic...vreau sa stii ca orice va aduce ziua de maine nu am sa te judec niciodata si in ochii mei vei fi aceeasi mereu...te quiero mucho!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sufletelul meu cel mic...cu o inima atat de mare ...ai dreptate.Multumesc draga mea si te asteptam cu drag acasa

    RăspundețiȘtergere
  3. Dac-am trăi-n aceeaşi casă, în chilii vecine,
    şi n-ai mai trece pe la mine,
    nu aş putea să fac vreodată saltul
    în consolare. Şi aş crede că trăim
    departe, foarte departe unul de altul.

    Dac-am trăi-n aceeaşi urbe, despărţiţi
    prin câteva grădini şi printr-un murmur
    De vale,
    şi n-ai mai trece pe la mine
    cu râsul tău şi cu luminile tale,
    aş fi încredinţat că depărtare
    nu-i alta mai cumplită şi mai mare.

    Astăzi văd că de pe fluturi a căzut tot smalţul
    de când tu pe la mine-anume
    n-ai mai trecut. O, ce orând!
    Mă mângâie un singur gând:
    trăim în una şi aceeaşi lume.

    Trăim în una şi aceeaşi lume. Prin urmare
    nu suntem chiar aşa departe
    unul de altul!
    Ce gând cu adieri amare
    când anul şi-a pierdut tot smalţul.

    Oranduire de Blaga

    RăspundețiȘtergere