My way.......in or out .......

...imaginea asta e destul de interpretabila , dupa starea fiecaruia ,e un drum pe care vrei sa pornesti un drum nou ...sau iesirea la lumina ..din ceata de pe un drum pe care nu vrei sa te mai intorci ,sau poate fi ....un drum pe care ai vrea sa mergi in doi , un drum pe care sa pornesti singur ....multe variante . Mie personal mi-a dat mult de gandit ..stau in fata drumului ma uit la urme , ma uit la ceata care ma asteapta si asta ma face curioasa , ma indeamna sa pasesc sa vad ce e dincolo ..... in padure ,ma indrept catre nestire ,vad doar ceata care inconjura copacii ,ceata care ma imbratiseaza bland si-mi sopteste "hai cu curaj.....paseste"....picioarele ma conduc dar nu stiu catre ce anume ...sunt doua urme ....dar cine e cu mine? ...nimeni ...sunt singura si asta imi da curaj sa pasesc inainte ,sa nu intorc capul din cauza fricii si sa fug inapoi...siguratatea ?nu trebuie sa ma sperie ....la capatul oricarui drum se afla ceva si soarele rasare ...chiar si printre copacii inalti . Ce mici suntem pe langa ei , ma gandesc ca suntem muritori si ce firavi suntem ,pe langa ei , atat de mici ....dar putem face ce ei nu pot si avem ce ei nu au ...suflet ..desi in viata de multe ori mi-as dorii sa am inima de lemn , de piatra . Chiar ii invidiez uneori pt cum stau cu maretie si privesc spre cer ...vantul le mangaie frunzele ,iar ploaia ,lacrimile cerului , lacrimi de fericire , lacrimi de suparare ...ii atinge uneori cu blandete , alteori cu furie, le invioreaza frunzele ,iar apoi cand iasa soare totul capata o alta culoare , e o alta lume , mi-as dorii sa fiu copac....si pasesc in padure , pe urme ...sa nu ma pierd , dar daca ma pierd ce? ...tot voi ajunge undeva ....ma indrept spre inima padurii , ma indepartez de tot si toate si pornesc cu pasi inceti si siguri spre o alta lume ,....invaluita in ceata ..plina de mister ...si pasesc ...cateodata mai incet ,cateodata mai repede ....poate reusesc sa prind si eu o raza de soare care sa-mi mangaie obrajii , sa ma incalzeasca ....si o gasesc , problema e ca trebuie sa merg mai departe , chiar daca m-as opri pe loc ,raza de soare tot ar disparea .....si atunci ?merg mai departe pe drumul meu poate gasesc o poienita in mijlocul padurii ...cu margarete si covoras de iarba moale , soarele sa poata sa ma incalzeasca ,iar vantul sa-mi mangaie fata sa-mi pieptene parul....sa simt mireasma florilor , ma-mi simt plamnii cum se rasfata cu aer proaspat si miros de iarba verde..dar oare voi gasi poiana? cat mai am de mers ?intrebari fara raspuns....doar ecoul intrebarilor mele ajunge inapoi la mine... ma indrept spre inima padurii , poate dupa ce se ridica ceata ,voi gasi si poiana si pana atunci ..ma multumesc cu razele care patrund cu greu printre copacii desi , care imi dau speranta , daca ele reusesc sa treaca de coroana de frunze sa-mi mangaie obrajii si sa ma faca sa zambesc ....atunci si eu pot. Asa ca pasesc inainte ...cu curaj , poate in afara padurii e furtuna si copacii ma vor ferii de furia ei , ma vor ocroti si ma vor lasa sa stau sub acoperisul lor ,crengile ma vor imbratisa ......sa nu-mi fie frica .....si furtuna asta va trece .....pt ca trebuie sa iasa soarele ........si apoi ma hotarasc daca este "my way ...in or out".......

P.S....articol dedicat unui suflet drag de departe ...Ali